Pisica şi câinele

Pisica

- Eu sunt Mura, pisicuţă

drăgălaşă şi micuţă,

toţi ai casei mă iubesc

şi pe cap mă netezesc

căci sunt cea mai importantă,

jucăuşă, alintată.

Câinele

- Ham, ia nu te lăuda,

că amuş m-oi supăra

şi te voi lua la fugă

nimeni n-o să te ajungă.

Pisica

- Cuţu, taci, nu mă stresa

nu te mai zburli aşa,

ce, nu ştii că sunt de rasă

şi-s la loc de cinste-n casă!

Vezi-ţi de nevoi pe-afară

că de nu, mănânci papară.

Câinele

- ha-ha-ha! hazlie eşti,

ce îndrugi aici poveşti?

ştii de unde te-ai luat?

într-un beci te-au aruncăt

nici stăpân măcar n-aveai

pe un ţol slinos dormeai.

Pisica

- Da, am fost o rătăcită

dar azi Lica-i fericită

că mă are şi-o iubesc,

în odaia ei trăiesc

mă numeşte-aristocrată

căci sunt foarte educată.

Câinele

- Eu mai mult folos aduc, 

nopţile nici nu mă culc

îi păzesc de hoţi şi răi,

însă nu-s dintre dulăi

sunt şi eu de viţă-aleasă.

Iar tu eşti lăidăroasă.

Lica

- Dragii mei nu vă certaţi

aş dori să fiţi ca fraţi

sau măcar ca doi amici,

scumpii mei prieteni mici.

Cearta voastră mă-ntristează,

haide, Cuţu, încetează,

iar tu, pisicuţa mea,

vino şi mă-i ajuta

litere frumos să scriu

şcolăriţă vreau să fiu.

 Pisica

- Vin îndată, mă grăbesc,

funda doar să-mi potrivesc.

Lica

- Cuţulică, mergi  cu noi,

trei mai bine-i decât doi:

unde-s mulţi, puterea creşte,

într-un pas când merg, fireşte.

Şi să nu mai fie ceartă

să-nvăţăm cu toţi odată

vine primăvara

Gogoaşa apare, către spectatori

- Voi poveştile citiţi?

Da? Atunci cu toţi mă ştiţi:

Sunt Gogoaşă din poveste

şi-am venit cu-o bună veste,

m-am rostogolit pe drum

iată-mă-s, la voi acum.

Iepurele apare:

- Iar de cântece te ţii?

Covrijel, de unde vii?

Gogoaşa supărată: 

- Nu-s Covrig, eu sunt Gogoaşă

cântăreaţă şi sfătoasă.

Ce te târâi tot pe brânci, 

iar doreşti să mă mănânci?

Iepurele categoric:

- Nu. Sunt iepure fricos

dar din fire-s tacticos.

Despre-o veste ce tot spui?

Mă tot uit, dar veste nu-i.

Gogoaşa arată în jur:

- Nu-i? Ia mai atent priveşte,

lângă buturugi ce creşte?

Lupul apare:

- Ia te uită ce noroc!

prânz şi cină la un loc!

Iepurele se ascunde după Gogoaşă:

- Aoleu, să mă ascund,

sub omăt să mă afund,
altfel lupul mă mănâncă,
vai de mine-mi este frică.

Gogoaşa către lup:

- Lupule, ce baţi din colţi?

Cel mai aprig te socoţi?

Ce te ţii tot de urlat?

Vestea mare ai aflat?

Lupul nedumerit:

- Care veste? Unde, cum?

Spune-o iute, chiar acum.

Că de nu, te pap îndată, 

nu-mi mai scapi precum odată.

Gogoaşa.

- Nu te agita aşa,

uite, ce-i sub talpa ta?

Lupul priveşte sub tălpi apoi către Gogoaşă:

- Vai de mine, ce-i aici,

nu-i nici foc, nu-i nici arici...

Iar mă-nşeli ca altă dată

să mă laşi cu buza-nflată!

Ursul apare:

- Ce vă agitaţi măi pici?

Ce-i cu zgomotul de-aici?

Nu-mi daţi să mă odihnesc,

ori vreţi să vă pedepsesc?

Gogoaşa către Urs:

- Nu te supăra Martine,

te-ai trezit, e foarte bine

tocmai timpul a sosit.

Oare chiar n-ai auzit?

Ursul supărat:

- Ce era de auzit?

voi strigaţi şi m-am trezit!

Gogoaşa către Urs:

- N-ai dreptate, Mormăiel, 

te-ai trezit tu singurel,

ce, nu ştii de vestea mare?

Ia te uită-n sus la soare!

Chiar nu înţelegi nimic?

Ce scânceşti parcă-ai fi mic.

Vulpea apare:

-Vai, ce mulţi aici sunteţi,

vre-un colac gustos n-aveţi?

Gogoşele, poate vii

bunul meu amic să fii.

Gogoaşa către Vulpe:

-Vulpişoară pofticioasă,

eşti cam nepoliticoasă,

eu îţi cânt şi-ţi spun poveşti

iar tu vrei să mă hăleşti.

Dacă eşti aşa de rea

nu-ţi voi spune vestea mea.

Vulpea linguşitoare:

- Nu te supăra, amice,

iată vin să-ţi fiu complice.

Spune noutatea ta,

îţi promit, nu te-oi păpa.

Gogoaşa amuzată:

- Vai, ce nostimi mai sunteţi!

Ia priviţi, chiar nu vedeţi?

Soarele e mai fierbinte,

frigul e mai blând, cuminte,

curg la vale pârăiaşe,

aerul a flori miroase.

Iepurele arată în jur:

- Creşte iarbă, ia te uită,

cred că e la gust plăcută!

Lupul visător:

-Da, curând toţi vor umbla,

poate mi-a cădea ceva...

Ursul visător:

-De acum e cald afară

albinuţe, uite, zboară

şi curând îmi vor aduce

miere parfumată, dulce.

Vulpea înviorată:

- Iată ce s-a întâmplat!

iar eu nici n-am observat:

e călduţ deja afară,

e-nceput de primăvară!

Gogoaşa către toţi:

- Da, prieteni, aţi ghicit

primăvara a sosit!

Ghioceii înfloresc,

păsărele ciripesc,

toţi îşi coase mărţişoare

să fie iubiţi de soare.

Primăverii să-i cântăm

cu mult drag s-o salutăm.

toţi cântă